In ultima vreme am tot fost ȋntrebată cum am ȋntercat eu copilul şi am hotărȃt să scriu despre asta şi eu am căutat mult la rȃndul meu şi nu am găsit informaţii, ceea ce mă făcea şi mai emoţionata. Secretul meu a fost sa triplez portia de atenţie şi iubire pentru mititica mea.
Mi-am dorit mult să ofer ce este mai bun copilului si ceea ce imi stă in putinţă să fac posibil pentru ea. Mereu am spus ca atȃt timp cȃt am adus-o pe lume şi m-a ales mamică, eu ii datorez să fac tot ce pot mai bine. Mă gandeam cat este de frumos sa ai copii si nu stiam nimic. Este mai frumos decat imi inchipuiam! Mă gandeam ca este greu inceputul si mă informam ȋn continuu plină de emotii. Prima carte cumparată şi citită a fost “Naşterea unei Mame. Cum te schimbă pentru totdeauna experienţa maternitaţii”, Daniel N. Stern si Nadia Brushweller- Stern. O carte pe care o recomand să o cititi. Am stat pe toate site-urile să ştiu tot de evoluţia copilului şi am citit multiple liste cu ceea ce o sa am nevoie.
Da, a fost greu inceputul. A fost greu că stiam că posibil vor fi probleme cu alăptatul si doream din tot sufletul să ii pot da. M-am chinuit vreo doua luni să pot să o alaptez normal. Nu mi-a placut sa alaptez, dar ȋmi plăcea să văd mititica cum păpa fericită. Mereu mă gȃndeam ca abia astept să o inţarc, dar stai să facă şase luni, stai să faca anul, stai că am citit că la minim un an şi sase luni creierul copilului este pregatit să lase laptele şi asa am alăptat pȃna la un an şi şase luni. Nu mă asteptam că după ce am ȋnţercat să fiu nostalgică cateva zile, dar da:)). O vedeam de la spital pȃnă ȋn prezent, simţeam nevoia să mai merg pe unde mergeam noi să o alăptez, am simţit că am trecut la o altă etapă, un proces ametitor, dar minunat! Poate si ea imi cerea asta mititica.
Procesul de ȋnţercare a ȋnceput cu o lună ȋnainte si de la debut pȃnă la sfȃrşit a constat ȋn cuvȃnt. Am vorbit cu fata mea foarte mult. Inainte să ȋncep cu scoaterea meselor cȃteva zile i-am vorbit şi povestit ȋn continuu, cum că mami o iubeste mai mult decȃt orice pe lume, că nu o voi abandona, că doar tatica ramane fară lapte, da avem noi altul mai bun. Nivelul de atenţie şi alint a crescut, am mȃngaiat-o mereu şi tinut-o mult ȋn brate.
Am ȋnceput cu dimineaţa, la prȃnz şi seara la somn sȃn fără să o mai las ȋntre mese. Intre mese doar ȋi spuneam gata eşti fată mare şi ȋi povesteam cum o să ne jucăm mult acum că e fetiţă mare. A colaborat frumos şi nici un plȃns. După cȃteva zile am scos si prȃnzul. Cȃnd am ȋnceput să ii scot din mese am simţit că stie ce o asteaptă şi se uită la mine ȋn ochii mereu şi dădea din cap ca “da”. Nu am ȋnlocuit cu alt lapte, ci dupa papică ieşeam la plimbare, vorbeam, ne ţineam ȋn brate. M-am straduit foarte mult ca momentele ei de agitaţie, schimbarea şi ȋncercările de plȃns să o linisteşc cu blȃndeţe şi iubire Conform lui Blackman, psihoterapeut East Virginia, actiunile de linistire a mamei asupra copilului pana ȋn vȃrsta de un an vor fi introiectate de acesta, adica va absorbi si imita ceea ce vede la mama, ce contribuie la capacitatea de autocontrol şi amȃnare a satisfacerii, ceea ce m-a motivat şi mai mult. Perioada cu sȃn dimineţă şi seara a durat cam trei saptămȃni. Cu o seara ȋnainte să scot sȃnul si seara am vazut ca fata este chiar pregatita sa renunte. O urmăream cum mai venea la sȃn din obişnuinta. I-am explicat că e ultima seară ȋn care păpăm ţȃţică că acum gata suntem mari. Si a venit si ziua cu intercarea in sine, m-am pregatit vitejeşte cu cărticele, am pus-o pe mine cu spatele la mine şi uite cum am ȋnceput să ȋi arăt animaluţe, fructe şi tot ce mai aveam pȃna a adormit. Cum se ȋntorcea ȋi dădeam pupici şi o strȃngeam tare ȋn brate spunandu-i că mami e acolo şi nu o abandonează. Si cam aceasta a fost ȋntercarea fetei mele. A mai fost o perioadă cȃnd arăta spre sȃni şi a trecut repede, acum mai arată ca să ȋnteleg ca ii este foame :)).
După două luni am rămas cu ȋmbrăţişările de dimineaţă, cu pupicurile date spontan şi vine să mă ia ȋn braţe de multe ori pe zi. A devenit o iubăreaţă şi a crescut minunat modul ȋn care comunicăm.
Vă doresc să aveţi o ȋnţercare uşoară drage mămici, cu multă atenţie celor mici şi să nu uitaţi să aveţi grijă de voi. Si noi mămicile trebuie să fim bine, ca să putem să oferim ce-i mai bun pentru copiii nostrii. Vă ȋmbraţişez!
