Traim intr-o cultura si educatie care ne tine conectati la parinti si aproape de ei pana la adanci batraneti. Fata de alte tari acesta este un aspect frumos la noi, dar tristea vine cand nu deosebim familia noastra formata ca adult de familia din care am venit cea de parinti. De multe ori parintii au un cuvant de spus in relatia adultilor sau se baga in ea. Daca adultul barbat/femeie inca pune pe primul loc ceea ce simt si de ce au nevoie in general parintii lui / ei sau ceea ce spun ei, in loc sa puna familia de acum si propriul copil, atunci acel adult inca nu a vindecat relatia cu proprii parinti si cu copilaria sa. Acel prag de maturitate emotionala si detasare fata de parinti nu a fost trecut. De multe ori devenim salvatorii propriilor parinti si rolul nostru nu este acesta. Cand zic nevoie, nu ma refer la cea financiara sau sa fim langa ei la nevoie, sa nu ii cautam excesiv mai degraba. Dupa cum se spune la noi” am facut copii sa aiba cine sa fie langa mine la batranete” e o zicala un pic narcisista, caci nu facem copii sa ne fie noua bine, ci aducem un suflet in Univers si menirea noastra este sa il sustinem in drumul sau oricare ar fi el.
Femeile in Romania au inceput sa accepte si sa inteleaga necesitatea de a face terapie si a se vindeca, Unde inca este problema este la barbat care refuza sa faca asta, si de obicei durerea lui vine de la mama. El refuza sa inteleaga ca nu o invinuie la propriu pe mama, ci lucreaza pe momente fizice, energetice si emotionale pe unde a ramas blocat prin copilarie. Parintii nu aveau la dispozitie ceea ce noi avem acum ca informatie si dezvoltare si este pacat sa ne incarcam propri copii cu probleme ce nu le apartin. Pentru ca copilul simte cand mama cu tata se cearta pentru bunici, simte si aude cand tata pune pe primul loc pe mamica lui in loc sa puna pe mama propriului copil.
Este necesar sa intelegem ca daca NOI NU NE VINDECAM VOM TRANSMITE COPIILOR NOSTRI toate problemele nevindecate, ei le vor prelua si repeta in viata lor pana cand se vor vindeca la nivel generational. Noi ca adulti nu ne putem schimba parintii, ii acceptam asa cum sunt, dar putem sa lucram cu noi prin diverse modalitati sa vindecam blocajele emotionale si sa transmitem curat copiilor nostri.
Avem sansa sa ne invatam copiii sa fie fericiti si sa creasca in armonie si acceptare, dar pentru asta avem nevoie de deschiderea necesara sa lucram cu noi, sa ne dorim schimbare si sa acceptam ca orice om, la orice varsta, are nevoie de evolutie si desprinderea de pantecul matern sa fie facuta si la nivel energetic. Sunt asa multe cauze de unde poate sa fie trauma ramasa ca ai nevoie de timp si acceptare sa lucrezi cu tine in terapii.
